Jignirile nu sunt vorbe !

Cel mai crunt lucru din lume e să fi jignit...de către persoana pe care o iubești cel mai mult ! Câtă durere și suferință poți simți,e de neimaginat. Și nu înțeleg...cum poate,cel care îți jura iubire,cel care îți spunea că ești cea mai bună dintre toate să te facă în ultimul hal,să îți vorbească ca la ultimul gunoi...doar pentru că e nervos. Eu sunt mama supărăcioșilor și cea mai orgolioasă persoană din lume însă pentru că l-am iubit și îl iubesc enorm niciodată nu l-am jignit.. Da,recunosc,i-am mai vorbit urât,însă nu l-am jignit niciodată..nici măcar când i-am spus că vreau să ne despărțim,nici când m-a supărat în ultimul hal..niciodată nu l-am jignit ! Si nici eu nu am meritat să fiu jignită ! Cu toate că îl iubesc ca ochii din cap,cu toate că e iubirea vieții mele,cu toate că e sufletul meu ...nu îl pot ierta ! L-am iertat când m-a mințit,l-am iertat când a făcut prostii,l-am iertat când a băut,însă nu pot să îl iert că m-a mințit și m-a jignit..niciodată ! Cum o să îl mai iau eu în brațe? Cum îl voi mai putea săruta ? Cum îl voi mai putea privi în ochii pe cel care mi-a vorbit ca la ultimul gunoi al străzii...cum ?  L-am iertat pentru atâtea,dar de data asta nu mai pot,chiar nu mai pot ...mi-a ajuns,sunt sătulă ! Și eu am defecte,ca toată lumea..dar nu are nimeni dreptul să mă judece,sau să mă critice ! Sunt stăpână pe mine și pe viața mea,și numai în fața lui Dumnezeu voi mai da eu socoteală ! În rest...în a nimănui ! Nu îl voi ierta nici de mâine îmi va fi la poartă,nici de îmi va aduce un buchet imens de trandafiri,nici dacă mi-ar aduce cele mai frumoase haine din lume..pentru nimic nu îl voi mai ierta ! Mi-a ajuns suferința ! Dacă aș mai continua,probabil aș mai suferi ani de zile..dar așa în câteva luni voi uita..îl voi uita ! Viața mea merge înainte,eu sunt tânără și știu că acolo...undeva,e fericirea mea :) 
 Se spune că ce e frumos trece repede,însă nu e adevărat. Fiecare doarme după cum își așterne. Dacă vrea bine,face bine,dacă vrea rău,face rău. Eu nu știu ce fac..fac bine,fac rău.. nu îmi pot răspunde la această întrebare,și la multe altele. Nu știu ce e cel ma bine pentru mine. Și oare chiar așa,știe cineva cum e cel mai bine ? Îmi poate da cineva o garanție că,făcând un lucru va fi bine ? sau rău?...după caz. Dar atunci când te saturi de tot,atunci ce e de făcut ? Când pur și simplu nu mai știi nici o scăpare,nimic... Încerci să faci să fie bine pentru toată lumea..și uiți de tine. Iar uitând de tine,începi să uiți de tot ceea ce ține de tine : binele tău,sentimentele tale,absolut tot. Așa am făcut și eu,am uitat de mine,nu m-am gândit deloc la mine,și acum ce fac ? Acum sufăr,iar în momentul actual ascult jigniri...jigniri si vorbe urâte ! Că na,cică asta merit. Dar nu e adevărat,nu merit ! Nu sunt ca celelalte fete ! Sunt unică prin comportamentul,prin personalitatea,sufletul,ochii și gândirea mea..lucruri pe care nu le poate schimba nimeni,niciodată ! Merit ce e mai bun,cu toți merităm ce e mai bun ! Nu merităm jigniri și vorbe urâte,nu merităm să fim puși ”la colț” de niște persoane la fel ca noi,care nu sunt cu nimic mai bune sau mai rele ca noi ! Suntem egali,și avem drepturi egale,nu e corect să fim judecați de niște persoane asemenea nouă,ci numai de Dumnezeu ! Cu toți merităm lucruri bune,atâta timp cât noi oferim dragoste,sentimente curate și puritate !