Din nou..relație la distanță !

Simt că nu mai am aer ! De 3 zile nici poftă de mâncare nu am,mănânc cât să nu pic pe jos...În câteva ore ..pleacă. Inimioara mea pleacă. Din nou trecem pe ”relație la distanță”. Nici nu știu ce simt...Am în mine multă durere,atât de multă încât nu-mi pot opri lacrimile.Am furie,nervi..și undeva am dragoste și înțelegere. Știu că nu va fi ușor,dar știu că merită. Știu că,atunci când va veni acasă va fi bine,nouă ne va fi bine ! Sunt optimistă în legătură cu noi,și cu viitorul nostru. Însă oricum,după exact 2 luni,parcă nu mai am aer,sufletul mi-e gol,terminat. Nu pot crede ce se întâmplă. Nu pot crede că toate momentele frumoase vor dispărea,și până de sărbători îmi duc singură răul...și binele. De fapt,nu sunt singură,el și de la 2000 de km e alături de mine,mereu ! Încep din nou să am sentimentul acela de ură uriaș în mine,de ură pentru distanță,pentru că mi-l ia mereu de lângă mine! Nu e corect...nu e ! De ce noi ? De ce nu trec alții prin greul ăsta ? De ce trebuie să sufăr eu așa ? De ce nu poate fi bine și în țara asta ? ..De ce...m-am săturat ! Acum...nu știu dacă voi merge cu el să-l conduc la autobuz,dar tare mi-ar plăcea...Am atâtea să îi spun,și am impresia că nu îmi va ajunge timpul,că nu i le voi putea spune pe toate... O să îmi fie un dor extrem de el,de ochișorii lui,de săruturile lui,de îmbrățișarea lui...de tot ce ține de el ! Tot ce vreau e să aibă grijă de el acolo,si să aibă un drum bun,să ajungă cu bine. Iar de acolo,vedem noi,ne descurcăm ! Încerc să mă încurajez singură,să mă gândesc că oricum,el va pleca,indiferent dacă plâng sau sunt puternică. Dar am mii de lacrimi în mine. Până în penultima zi nu am plâns (ieri). Dar astăzi,nu mă poate opri nimeni,am tot dreptul și vreau să o fac. Vreau să mă descarc. Doamne,ce mi-aș mai dorii o zi cu el,o seară petrecută frumos,uitându-ne la filme,glumind,râzând...Abia acum regret fiecare ceartă și moment petrecut altundeva în afară de brațele lui. Mă alină piesele din Winamp,și totodată îmi încarcă sufletul...E din nou un ”inceput”,pe care deși am mai trecut prin el de 3 ori,tot nu am puterea să fiu tare. Cu cât petrec mai mult timp singură,acum,am unele îndoieli...care mă fac să simt,că nu știu ce mă așteaptă de data asta...Dacă va fi bine,sau nu va fi...