Eu..şi atât !

Astăzi am de gând să povestesc despre mine. Cine sunt eu? Ce fac? Cu ce mă ocup ?.. şi multe altele. Eu sunt M,aşa cum m'am prezentat de la început. Nu sunt majoră, încă sunt elevă, elevă de liceu. Îmi place foarte mult să zâmbesc, şi să râd, de aceea rar sunt văzută tristă. De multe ori, şi când sunt tristă zâmbesc, pentru că eu cred că întotdeauna e bine să ştii doar tu ce ai în suflet..şi atât ! Când chiar nu mai pot, când sunt distrusă, terminată ..atunci mă mai descarc şi eu, prin lacrimi...plâng. Iar după aceea iarăşi zâmbesc. Am avut o copilărie frumoasă, sunt ardeleancă şi m'am născut la munte, într'un sat. Am 2 părinţi extraordinari, şi un frate incredibil. Pe lumea asta cel mai mult îmi iubesc familia, iubitul şi ''sora''(prietena mea cea mai bună: M). Au fost, sunt şi sunt absolut sigură că ei vor fi lângă mine mereu,de aceea îi iubesc şi îi stimez enorm de mult. Sunt o fire veselă, mereu plină de viaţă şi cu multe, multe glume în program. Mă supăr foarte uşor, şi nervii mei sunt tare scurţi, de aceea mulţi îi ''prind de picioare'' şi au de'a face cu gura mea, care nu tace nici când mi'e bine, nici când mi'e rău. Vorbesc foarte mult, şi cu rost şi fără rost şi îmi place să fac haz de necaz. Îmi place să nu mă arăt tuturor cine sunt, să port mereu o mască, sau un scut(cum îi spune iubitul meu) pentru ca cei din exterior să nu'şi dea seama că în spatele persoanei şi caracterului puternic ce'l afişez zi de zi, se ascunde un suflet mare, o persoană blândă, care şi'ar da şi sufletul pentru ca cei dragi ei să fie fericiţi. De mică am fost descurcăreaţă şi curajoasă şi nu am avut frică de nimic şi nimeni. Am fost, şi sunt o copilă răsfăţată, care a primit aproape tot ce şi'a dorit, care a fost încurajată mereu de părinţi ei atunci când avea probleme cu replica : ''Stai liniştită, orice s'ar întâmpla mami şi tati nu te lasă la greu !'' Şi nu m'au lăsat ! Mă uit în fiecare zi în oglindă şi'mi dau seama că am crescut, că m'am maturizat, şi că încet încet îmi pierd din curaj, tupeu, idei... şi mă gândesc că mai am atât de puţin şi voi lovii viaţa din plin. Însă, am încredere în mine şi în forţele mele. Am învăţat să mă apreciez singură, pentru că ştiu că sunt o fată diferită şi specială în felul meu, aşa cum suntem cu toţii de altfel. Deşi am avut multe tentaţii în viaţă, sunt mândră de mine că am trecut peste toate, şi astăzi nu sunt o ruşine pentru părinţii mei, ci majoritatea persoanelor îmi felicită părinţii pentru că mă au, şi sunt aşa. Eu am călcat prima dată într'o discotecă la 11 ani, iar acolo am avut ocazia să învăţ toate prostiile, însă nu am învăţat decât ceea ce a trebuit şi a fost bun...cred. Sunt de părere că în viaţa asta ai de ales mereu între ce să faci, între bine şi rău, iar decizia e doar la mâna ta. Şi eu am ales din fiecare ce am crezut eu că e bine. Nu m'am apucat de fumat(deşi mai pipez la chefuri câte una) pentru că am crezut şi cred că în loc de un pachet de tigări mai bine'ţi iei o pereche de cercei sau altele. Nu m'am drogat pentru că mi'am văzut prieteni distruşi de droguri şi unii ajunşi în pragul morţii. Şi nu sunt o târfă care se întinde pe toţi pereţii cluburilor şi prin toate maşinile, pentru că am văzut că băieţii apreciază mai mult fetele cuminţi. Îmi place să fiu sufletul petrecerilor, să râd cu toată lumea şi să îmi fac prieteni oriunde mă duc. Ador să aud aprecieri din partea celor dragi şi mă doare când sunt bârfită de cei pe care'i credeam prienteni buni. Ştiu să mă comport în orice fel de situaţie, şi deşi am trecut în viaţa asta prin multe greutăţi si în unele momente tot ce mi'am dorit a fost să mor, Dumnezeu mi'a arătat, prin unele gesturi, că mă vrea aici, pe Pământ, şi cred că are un plan cu mine, un plan pe care m'am hotărât acum 2 ani de zile să'l duc la capăt, indiferent de ce greutăţi îmi mai apar în cale !