Eu..şi atât !

Astăzi am de gând să povestesc despre mine. Cine sunt eu? Ce fac? Cu ce mă ocup ?.. şi multe altele. Eu sunt M,aşa cum m'am prezentat de la început. Nu sunt majoră, încă sunt elevă, elevă de liceu. Îmi place foarte mult să zâmbesc, şi să râd, de aceea rar sunt văzută tristă. De multe ori, şi când sunt tristă zâmbesc, pentru că eu cred că întotdeauna e bine să ştii doar tu ce ai în suflet..şi atât ! Când chiar nu mai pot, când sunt distrusă, terminată ..atunci mă mai descarc şi eu, prin lacrimi...plâng. Iar după aceea iarăşi zâmbesc. Am avut o copilărie frumoasă, sunt ardeleancă şi m'am născut la munte, într'un sat. Am 2 părinţi extraordinari, şi un frate incredibil. Pe lumea asta cel mai mult îmi iubesc familia, iubitul şi ''sora''(prietena mea cea mai bună: M). Au fost, sunt şi sunt absolut sigură că ei vor fi lângă mine mereu,de aceea îi iubesc şi îi stimez enorm de mult. Sunt o fire veselă, mereu plină de viaţă şi cu multe, multe glume în program. Mă supăr foarte uşor, şi nervii mei sunt tare scurţi, de aceea mulţi îi ''prind de picioare'' şi au de'a face cu gura mea, care nu tace nici când mi'e bine, nici când mi'e rău. Vorbesc foarte mult, şi cu rost şi fără rost şi îmi place să fac haz de necaz. Îmi place să nu mă arăt tuturor cine sunt, să port mereu o mască, sau un scut(cum îi spune iubitul meu) pentru ca cei din exterior să nu'şi dea seama că în spatele persoanei şi caracterului puternic ce'l afişez zi de zi, se ascunde un suflet mare, o persoană blândă, care şi'ar da şi sufletul pentru ca cei dragi ei să fie fericiţi. De mică am fost descurcăreaţă şi curajoasă şi nu am avut frică de nimic şi nimeni. Am fost, şi sunt o copilă răsfăţată, care a primit aproape tot ce şi'a dorit, care a fost încurajată mereu de părinţi ei atunci când avea probleme cu replica : ''Stai liniştită, orice s'ar întâmpla mami şi tati nu te lasă la greu !'' Şi nu m'au lăsat ! Mă uit în fiecare zi în oglindă şi'mi dau seama că am crescut, că m'am maturizat, şi că încet încet îmi pierd din curaj, tupeu, idei... şi mă gândesc că mai am atât de puţin şi voi lovii viaţa din plin. Însă, am încredere în mine şi în forţele mele. Am învăţat să mă apreciez singură, pentru că ştiu că sunt o fată diferită şi specială în felul meu, aşa cum suntem cu toţii de altfel. Deşi am avut multe tentaţii în viaţă, sunt mândră de mine că am trecut peste toate, şi astăzi nu sunt o ruşine pentru părinţii mei, ci majoritatea persoanelor îmi felicită părinţii pentru că mă au, şi sunt aşa. Eu am călcat prima dată într'o discotecă la 11 ani, iar acolo am avut ocazia să învăţ toate prostiile, însă nu am învăţat decât ceea ce a trebuit şi a fost bun...cred. Sunt de părere că în viaţa asta ai de ales mereu între ce să faci, între bine şi rău, iar decizia e doar la mâna ta. Şi eu am ales din fiecare ce am crezut eu că e bine. Nu m'am apucat de fumat(deşi mai pipez la chefuri câte una) pentru că am crezut şi cred că în loc de un pachet de tigări mai bine'ţi iei o pereche de cercei sau altele. Nu m'am drogat pentru că mi'am văzut prieteni distruşi de droguri şi unii ajunşi în pragul morţii. Şi nu sunt o târfă care se întinde pe toţi pereţii cluburilor şi prin toate maşinile, pentru că am văzut că băieţii apreciază mai mult fetele cuminţi. Îmi place să fiu sufletul petrecerilor, să râd cu toată lumea şi să îmi fac prieteni oriunde mă duc. Ador să aud aprecieri din partea celor dragi şi mă doare când sunt bârfită de cei pe care'i credeam prienteni buni. Ştiu să mă comport în orice fel de situaţie, şi deşi am trecut în viaţa asta prin multe greutăţi si în unele momente tot ce mi'am dorit a fost să mor, Dumnezeu mi'a arătat, prin unele gesturi, că mă vrea aici, pe Pământ, şi cred că are un plan cu mine, un plan pe care m'am hotărât acum 2 ani de zile să'l duc la capăt, indiferent de ce greutăţi îmi mai apar în cale !

Invidia.

Cred că oamenii care au multe afaceri, care au o situație financiară super și care au funcții de conducere sunt niște oamnei triști. Pentru că automat celebriatatea și funcțile aduc odată cu ele invidia, supărarea, și multe altele. Oamenii nu mai știu să fie buni, să se bucure pentru succesul apropiatului său, ci, atunci când cel de lângă el are succes în loc să îi fie alături, să-l susțină, să-i de încredere, îl sapă pe la spate, încearcă să-l pună la pământ, îl vorbesc pe la spate...etc. Uneori mi-aș dorii ca lumea să fie asemeni mie, nu sunt cea mai bună persoană de pe planetă, însă cu siguranță sunt umană și am calități umane. Am trăit-o pe pielea mea astea 2 zile, ieri și astăzi. Am învățat că, de-abia atunci când îți e greu vezi cine îți e prieten cu adevărat și cine nu. Și eu am văzut. Și mi s-a rupt sufletul când mulți dintre cei pe care eu îi numeam prieteni s-au dovedit niște falși, niște mincinoși gogonați, cum zice vorba . Însă poate e mai bine așa, Dumnezeu mi-a arătat cine îmi e alături și cine nu. Mi-e greu să știu că atâtea persoane nu mă plac pentru că am un stil diferit de a vorbi, de a mă exprima, pentru că mă îmbrac într-un anumit fel..cică..În fine, mi-am dat seama astăzi, în urma unei discuții cu o doamnă profesoară (de la care nu mă așteptam să fie așa de ok, de sociabilă, comunicativă )că nu merită nimeni să ma schimb eu, sau felul meu de a fi :) Și așa voi face ! Deși eram gata să renunț la funcția de vicepreședinte al Consiliului Elevilor și la șefia clasei, m-am hotărât să nu dau satisfacție nimănui ! Sunt puternică și voi fi în continuare, și am să lupt pentru ceea ce am câștigat !

Weekeeeeeeeeeeeend !

Și..în sfârșit weekeeeeeeeeeeeeeeeend ! Mult așteptatul și iubitul weekend,mai ales atunci când vine după o săptămână lungă,lungăă,lungăăă... Nu am mai postat nimic pe blog, pentru că săptămâna aceasta am fost ”busy” la maxim ! Programul meu a fost unul foarte încărcat : școală, treabă pe acasă, m-am mutat (dintr-o cameră-n alta) și așa mai departe... Am învățat săptămâna asta că vorba ”unde-s 2 puterea crește” e adevărată :), asta în urma a unei munci făcute acasă, împreună cu toată familia. Mi-am găsit acel DVD, ieri, făcând curățenie. Era blocat în DVD-RW, și nu se vedea. Am fost cea mai fericită din lume pe moment ! Și mi-am adus aminte pe moment ce făcusem cu el . A fost o fază tare..interesantă. Sunt deja așa sătulă de școală, abia aștept vacanța...abia aștept să-mi iau iubitul în brațe ! Mi-e atât de dor de el..pf, nu am cuvinte să exprim tot ce simt ! Visez la ziua când va veni acasă, și mă va strânge tare, tare-n brațe ! Și ziua aia e aproape..mai sunt 2 luni, atât. Și eu sunt puternică, la urma urmei 2 luni e nimic pe lângă 7. Îl aștept acasă, îl aștept să-mi demonstreze multe dintre promisiunile făcute :) Dacă mă va dezamăgi din nou, îmi pare rău !...pentru el ! Eu nu am scrupule, nu atunci când sunt batjocorită ! Dar să continuăm cu weekendul, adorbilul weekend :D E unul destul de încărcat, la fel cum a fost și săptămâna asta, însă pe cât pot mă voi recreea și îmi voi umple bateriile, pentru că mă așteaptă o săptămână de teste. Weekend plăcut tuturor :) !

Părinții,cel mai de preț lucru !

Această postare le este dedicată întru totul părinților mei,unicul meu sprijin la greu,singurii care se bucură odată cu mine,și persoanele care mă iubesc enorm indiferent de ceea ce fac,greșesc,etc ! Niciodată nu o sa le pot mulțumi cum se cuvine pentru tot ce au făcut ei pentru mine de când m-a adus mami pe lume. Deși au început de jos,și le-a fost destul de greu l-a început și eu am venit repejor în familie ei s-au bucurat de mine, și mi-au făcut întotdeauna poftele,niciodată plângându-se că nu ar avea,s-au nu ar putea. Am moștenit de la fiecare câte ceva,atât fizic,cât și psihic. De la tati am luat seriozitatea,caracterul puternic și optimismul iar de la mami am luat veselia și tot ceea ce se ascunde sub caracterul acela puternic : sentimente ! Atât de la tati, cât și de la mami am luat onestitatea, curajul și tupeul. Iar de aici, am fost învățată să fiu puternică, să nu mă las niciodată doborâtă la pământ, pentru că ”POT ORICE!”, așa-mi spuneau ai mei. Am fost un copil răsfățat,și încă sunt. Am fost alintată de mică,atât la propriu cât și la figurat. Ai mei, mereu au știut să-mi spună vorbe calde, și să îmi vorbească frumos, însă când era necesar eram și certată. La orice problemă ei m-au susținut, mereu spunând tati ”cine se i-a de prințesa mea,nu va ajunge bine” ! Tot în ei,am găsit și cei mai buni prieteni,care știu să te asculte la necaz,fără să fugă repejor să ducă vorba și necazurile tale. Iar aici, aș sublinia cuvântul mama,pentru că ea e mereu alături de mine la greu,ea mă susține și mă învață numai lucruri bune, indiferent de prostiile și porcăriile ce le fac. Mereu părtinți mei au știut să fie acolo când aveam nevoie de cineva,și să îmi dea un sfat. Întotdeauna când m-au învățat ceva, și nu am ascultat, am ajuns rău. Le mulțumesc din suflet pentru fiecare zi care mi-o oferă în preajma lor, pentru fiecare zâmbet, pentru că îmi fac aproape toate poftele și încearcă să mă țină cât pot ei de bine. Sunt mândră oriunde ies în lume cu ei, și mereu voi fi așa ! Sunt mândră pentru că am alături de mine 2 persoane puternice, care s-au iubit, și datorită iubirii lor eu am ajuns pe această lume. Regret din suflet atunci când îi supăr sau îi dezamăgesc,și încerc pe cât pot să fiu un copil exemplu,un copil model...însă asta nu-mi iese întotdeauna. Poate nu i-am făcut mereu mândrii de mine, însă am încercat să nu îi fac nici de rușine în lume ! Mă mai și ceartă, recunosc, însă am învățat că fac asta pentru că îmi doresc binele, nu pentru că vor să se pună rău cu mine. Nu îmi va ajunge o viață întreagă să le mulțumesc pentru tot ce au făcut ei pentru mine ! Îi iubesc enorm de mult, și fiecare zi alături de ei, e o binecuvântare ! Și mândră pot afirma că am cei mai buni părinți din galaxia asta !

Experiență ciudată :|

Salutăăriii ! Nu am mai scris iarăși de mult,din cauza școlii,care-mi ocupă mai tot timpul. Însă acum,simt că trebuie să mă descarc ! Astăzi am avut parte de ce-a mai ciudată experiență din viața mea,o experiență care și acum mă ține blocată pe gânduri. Să încep cu începutul : Mi-am dus laptopul la școală,pentru a-mi pune profu de informatică un alt windows și câteva programe care-mi folosesc la școală,ok..de aici totul bine și frumos. A trecut ziua frumos,iar la ultima oră,am mers în cabinetul de informatică. M-am pus la catedră lângă domnul profesor,mi-am deschis laptopul și așteptam sfaturile domnului profesor. Ok,iar de aici începe cea mai ciudata experiență a mea : mi-am scos cd-u cu windows și l-am pus în dvd-rw,iar apoi m-am uitat de memoria laptopului meu,totul sub ochii profesorului meu. Apoi s-a așezat lângă mine,și a intrat să se uite ce am pe acel cd,la care un mesaj îl anunță că nu este niciun cd în el,moment în care se deschide si dvd-rw-u. Apoi șoc total : era gol ! :| Pe loc mi s-a făcut rău, am început să tremur, m-am albit de spaimă... Nu îmi puteam explica,și nici acum nu pot ! Cum a putut dispărea cd-u ăla,din moment ce nu a fost nimeni în preajmă care să se atingă de el ?! Atât eu,cât și proful meu am fost șocați, speriați, palizi și fără vreo explicație clară . L-am căutat peste tot,nu e nicăieri,parcă ar fi intrat în pământ. Am atâtea întrebări în minte, (dar acum chiar că nu poate să-mi explice nimeni) și sunt speriată,foarte speriată ! Iar cea mai urâtă chestie e că nimeni nu crede ce s-a întâmplat,în afară de proful meu,care a fost prezent și câțiva colegi.. A fost o chestie ciudată, urâtă și stranie !