Minciuni,minciuni,minciuni..

Cât trăim învățăm,greșim,facem fapte bune și fapte rele.Ei bine,eu am doar 3 lucruri ce pe această lume le detest ! :să fiu înșelată,mințită și ”făcută pe la spate” sau aș putea zice in loc de făcută pe la spate(că sună cam pervers) batjocorită ! Și toate astea mă dor ! Mă dor mult :| ...Și parcă dintre toate,minciuna mă face să fiu supărată tare,tare,tare,tare...Odată ce am fost mințită cum aș putea crede că am fost mințită doar cu un lucru ? Odată ce cineva începe să te mintă,cum să crezi că a fost prima și ultimaa? Și incep gândurile embeeer...și imi storc capu în speranța că văd un motiv bun pentru care am fost mințită ,și ciudat,nu găsesc :| Am fost mințită ...și cam atat. Altă parte bună a minciuni nu găsesc...nu cunosc,nu imi pot da seama ce ar putea fi frumos și ok într-o minciună. Poate că m-a făcut să mă simt bine atunci...dar acum ? acum că știu adevărul mă simt trădată,mă simt supărată,furioasă...și așa mai departe. Nu e vorba de încredere,nu ar mai putea fi..din moment ce am fost mințită. Atata timp cât cineva,în care ai incredre te minte...nu prea mai găsesc încrederea ..nu cred că mai există....Știam o vorbă,dar nu credeam în ea..până acum : încrederea se câștigă greu,poate dura ani..și o poți pierde în cateva minute !....