Vreau să ne împăcăm !

Această postare este dedicată întru totul prințului meu..și atât ! Aseară mi-a venit ingenioasa idee să ne despărțim, pentru că vroiam spațiu, libertate și bla bla...și cu greu, a fost de acord. Astăzi l-am invitat la o felie de tort (pentru că a fost ziua mea în 26) și de-abia astăzi mi-am primit tortul...și ne-am și despărțit în cel mai romantic mod, sărutându-ne și plângând. Nu știam ce-mi doresc. Credeam că vreau pe altcineva, credeam că vreau să fiu mereu distrată..și așa mai departe, DAR NU E AȘA ! În seara asta trebuia să ies la discotecă, însă tata nu mă lasă...( iar astăzi mi-am spus : dacă nu voi merge la discotecă , va fi un semn, cineva nu vrea să mă despart de puiu meu). Și acum, o voi face în stilul meu, așa cum pot. În scris, pentru că așa mă pricep cel mai bine. Mi-ai spus pui că orgoliul nu m-ar lăsa, și că eu nu mă voi întoarce niciodată la tine. Dar vreau să o fac. VREAU SĂ FIM ÎMPREUNĂ, SĂ NE ÎMPĂCĂM . Îmi dau seama acum..că fără tine e urât. E pustiu..și nu mă mai simt împlinită, am un gol în stomac și mintea mi-e dusă departe. Serile trecute am spus că , cred că noi am fost predestinați..ei bine, nu cred că am fost doar predestinați, însă cred că suntem și suflete pereche, ce nu pot sta unul fără celălalt și oricât de rău ne-am certa mereu viața ne aduce împreună unul lângă celălalt. Aș vrea să mă ierți pentru faptul că te-am supărat atât de tare zilele astea.. :(, îmi pare tare rău. Eu m-am întors, am făcut-o.. mi-am călcat orgoliul, pentru că nu-mi pasă de el. Îmi pasă de mine, de fericirea mea și se pare că eu sunt fericită când ești și tu, și sunt fericită atunci când suntem noi. Dacă mă vei ierta, și o să fie totul cum ai spus tu, la fel, voi aprecia, și voi încerca să mă schimb și eu, să uit lucrurile care m-au rănit, cu care m-ai rănit și dacă nu mă vei ierta...mă voi descurca eu, sunt puternică și nu am să mor. Te iubesc pui mic, și realizez acum, cât de fericită eram alături de tine, și de ce azi când mă țineai în brațe plângeam... și nu te puteam privi ..pentru că nu pot să mă uit la tine și să știu că trebuie să-mi fi străin, să nu te pot ating... A fost o lecție importantă, și chiar vreau să ne împăcăm. Dacă eu am pus punct, tot eu trebuie să-l șterg și să pun virgulă, ca să ne scriem mai departe povestea noastră frumoasă. Nu pot să cred că am putea lăsa niște chestii penale să se pună între noi..și nu am lăsat miile de kilometri dintre noi. Ne-am iubit atât de mult și am fost atât de uiniți când ne despărțea distanța ...iar acum, când putem fi zilnic împreună..să renunțăm :| . Încep să realizez și eu ...câte una alta. :(. Nici nu știu pe ce să dau vina. Poate e doar vina mea, sau poate a vârstei mele, sau poate a hormonilor mei zăpăciți care vor mai multă aventură ..nu știu :(. Îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături în acești 2 ani și 2 luni atât de frumoși, și pentru că în ultimele 2 săptămâni te-ai purtat cum ai făcut-o..și pentru că aseara, deși eu îți spuneam că vreau să o terminăm , tu tot continuai să încerci să mă aduci pe drumul cel bun..pe drumul tău, să-ți fiu alături. Vrei să ne împăcăm ? :) Dacă da, aștept un telefon de la tine...la orice oră ! Te iubesc.