În aşteptarea iernii...

E 20 noiembrie, şi este frig, foarte frig. Suflul meu se vede ca un fum (de la o ţigară). Şi tot ambientul ăsta mă duce cu gândul la iarnă, la zăpadă, la Crăciun.. şi mă face să îmi doresc şi mai mult să ningă, să mă trezesc, iar la geam să cadă încet fulgi mari, albi şi pufoşi. Iubesc iarna, e anotimpul meu preferat ! Iarna se întâmplă minuni, iarna e un anotimp gingaş, pur, un anotimp magic. Iarna am trăit cele mai frumoase experienţe din viaţa mea: iarna m-am născut, iarna m-am îndrăgostit de iubitul meu, iarna am petrecut momente magice... Iar acum linişte, aştept.. aştept să fie decembrie, să vină iubitul meu acasă, să fim împreună, să ningă, să sărbătorim Crăciunul, aniversarea noastră, Revelionul, să ne dăm cu sania şi câte şi mai câte. Iarna e frumoasă. De Crăciun se înfăptuiesc minuni,iar asta o ştiu foarte bine. Nu îmi place când e frig, şi când e rece însă acestea sunt compensate de fulgii adorabili care cad jos, parcă aşezând peste pământ o plapumă, şi ascund absolut orice imperfecţiune a lumii. Apoi ...apoi copii, care sunt îmbujoraţi şi aleargă târând după ei o sfoară de care e legată săniuţa. Iubesc dimineţile reci, când geamul e îngheţat şi are pe el diferite urme ,iar când deschid uşa ,un aer rece, tăios mă loveşte în faţă făcându-mi bujorei, bujorei rozalii. O aştept, o aştept cu nerăbdare să vină ! Deja şi-a trimis gerul şi aerul rece, acum o aştept să vină cu toată "garderoba" ,şi anume fulgii.