Jurnal

Mă bucur că sunteți pe blogul meu :) Sper să vă placă ceea ce veți găsi aici !

sâmbătă, 23 martie 2013

Despre vedetele României și marii patrioți !

Acum câteva zile o elevă din Covasna a purtat o bentiță tricolor și pentru că majoritatea colegilor ei erau maghiari, au început să îi vorbească urât și diriginta ei a pus-o să și-o dea jos, apoi a dus-o în cancelarie. Până aici nimic spectaculos, doar o puștoaică curajoasă, care și-a asortat tricolorul la ținuta de zi, și colegii maghiari răutăcioși pentru că nu purta steagul lor pe cap :)) După acea zi Sabina Elena, eleva, ajunge și ea o vedetă a României, o altă vedetă a României. Nu am nimic personal cu fata aceasta, însă i-am tot urmărit pagina de facebook și am observat că deja are aere de vedetă, se consideră mare patriotă și ridică țara în picioare. Acum poartă tricolorul zilnic la școală și bineînțeles, românașii îl poartă și ei,și se fotografiază, apoi se dau mari patrioți.. că na, ce face omul ,face și maimuța. Am văzut și acea *amenințare* cu moartea făcută de acel maghiar, însă mi s-a părut ceva copilăresc și aiurea, un adult în mințile copiilor. Îmi place că români s-au dovedit foarte uniți și au sărit în sus pentru Sabina, dar mă enervează că nu au făcut-o până acum. De ce acum toți se dau mari patrioți și sar în sus cu tricolorul legat de ei, și când e vorba de salarii, de politiciani corupți, de sărăcia de la noi..toți huiduiesc România și spun *Mi-e rușine că sunt român și că m-am născut aici!* ...atunci nu își mai iubesc țara așa de mult... Eu sunt de părere că românii s-au simțit *jigniți* de maghiari, și acesta a fost cel mai perfect pretext să facă acest mare tărăboi. Între timp domnișoara Sabina e mare vedetă peste tot pe fb și la televizor. Oameni buni, treziți-vă ! Arătați altfel că vă iubiți țara, nu doar purtând tricolorul legat de voi. Încercați să fiți oameni cinstiți, să vă apărați țara și când e la ananghie, să o preamăriți peste hotare și să nu vă fie rușine să spuneți că sunteți români. Aceasta este părerea mea personală pe care consider că am dreptul să o exprim oricând, oriunde. Nu îmi pasă dacă voi fii judecată, înjurată și acuzată că nu-mi iubesc țara.

miercuri, 20 martie 2013

Azi zâmbim, e oficial !

Am observat că în postarea trecută ,nu v-am urat o primăvară frumoasă, așa cum meritați, de altfel... Deși până acum primăvara nu a dat semne că s-ar instala de tot, e oficial martie, deci clar, oficial e primăvară! Acum așteptăm și zilele toride.. :) Și revenind la mine, pentru că tot e *jurnalul* meu, aș vrea să specific, că după ultima postare, m-am împăcat cu iubitul meu...dar am avut o ceartă mult mai mare, care ne-a ținut despărțiți o zi (ca de obicei), iar de atunci ne înțelegem parcă din ce în ce mai bine. Mi-am dat seama că fără el e aiurea, și nu mă simt în largul meu, iar acum îi apreciez foarte mult prezența. Mă bucură mult când e lângă mine, și îmi dă o stare de bine, de liniște..de sentimente pure și curate, îmi place. Parcă m-aș îndrăgosti iarăși, deși eu deja îl iubesc enorm. Și aș putea scrie despre el ore în șir...deci suntem pe drumul cel bun, și sper să nu se mai strice niciodată :( Sunt fericită, foarte fericită ...și aș fi dispusă să urlu în gura mare ! În rest...cu școala e bine, au început testele, dar e ok, mă descurc eu, iar cu banii..hm, peste tot sunt probleme,nu ?! :)) 
Dar nu mă stresez, banii de fac ușor :) Am început în ultimul timp să mă gândesc tot mai des și mai mult la viitorul meu, și cred că știu cu ce vreau să fac. Vreau să plec de aici...și dacă pot, să-mi iau și prințul cu mine. Să vin acasă să-mi văd doar familia..și să plec iarăși. Asta-mi doresc acum. România nu cred că poate să-mi ofere tot ce-mi doresc eu..nu are cum. Și mi-e ciudă. Mi-ar plăcea să fie bine aici, acasă, în România, să nu fim nevoiți, noi, tinerii să plecăm peste hotare să ne facem viața .. :( Însă..mai este până atunci. Trebuie să-mi termin liceul, apoi voi vedea eu ce am de gând. Până atunci, zâmbiți. Din ce am înțeles, astăzi s-a dat o zi oficială internațională pentru a fi fericit, pentru a zâmbi, super,nu ?! Îmi place...și așa, văd tot mai des oameni stresați, supărați, triști .. :(..Merităm ziua asta, respectați-o !

sâmbătă, 2 martie 2013

Vreau să ne împăcăm !

Această postare este dedicată întru totul prințului meu..și atât ! Aseară mi-a venit ingenioasa idee să ne despărțim, pentru că vroiam spațiu, libertate și bla bla...și cu greu, a fost de acord. Astăzi l-am invitat la o felie de tort (pentru că a fost ziua mea în 26) și de-abia astăzi mi-am primit tortul...și ne-am și despărțit în cel mai romantic mod, sărutându-ne și plângând. Nu știam ce-mi doresc. Credeam că vreau pe altcineva, credeam că vreau să fiu mereu distrată..și așa mai departe, DAR NU E AȘA ! În seara asta trebuia să ies la discotecă, însă tata nu mă lasă...( iar astăzi mi-am spus : dacă nu voi merge la discotecă , va fi un semn, cineva nu vrea să mă despart de puiu meu). Și acum, o voi face în stilul meu, așa cum pot. În scris, pentru că așa mă pricep cel mai bine. Mi-ai spus pui că orgoliul nu m-ar lăsa, și că eu nu mă voi întoarce niciodată la tine. Dar vreau să o fac. VREAU SĂ FIM ÎMPREUNĂ, SĂ NE ÎMPĂCĂM . Îmi dau seama acum..că fără tine e urât. E pustiu..și nu mă mai simt împlinită, am un gol în stomac și mintea mi-e dusă departe. Serile trecute am spus că , cred că noi am fost predestinați..ei bine, nu cred că am fost doar predestinați, însă cred că suntem și suflete pereche, ce nu pot sta unul fără celălalt și oricât de rău ne-am certa mereu viața ne aduce împreună unul lângă celălalt. Aș vrea să mă ierți pentru faptul că te-am supărat atât de tare zilele astea.. :(, îmi pare tare rău. Eu m-am întors, am făcut-o.. mi-am călcat orgoliul, pentru că nu-mi pasă de el. Îmi pasă de mine, de fericirea mea și se pare că eu sunt fericită când ești și tu, și sunt fericită atunci când suntem noi. Dacă mă vei ierta, și o să fie totul cum ai spus tu, la fel, voi aprecia, și voi încerca să mă schimb și eu, să uit lucrurile care m-au rănit, cu care m-ai rănit și dacă nu mă vei ierta...mă voi descurca eu, sunt puternică și nu am să mor. Te iubesc pui mic, și realizez acum, cât de fericită eram alături de tine, și de ce azi când mă țineai în brațe plângeam... și nu te puteam privi ..pentru că nu pot să mă uit la tine și să știu că trebuie să-mi fi străin, să nu te pot ating... A fost o lecție importantă, și chiar vreau să ne împăcăm. Dacă eu am pus punct, tot eu trebuie să-l șterg și să pun virgulă, ca să ne scriem mai departe povestea noastră frumoasă. Nu pot să cred că am putea lăsa niște chestii penale să se pună între noi..și nu am lăsat miile de kilometri dintre noi. Ne-am iubit atât de mult și am fost atât de uiniți când ne despărțea distanța ...iar acum, când putem fi zilnic împreună..să renunțăm :| . Încep să realizez și eu ...câte una alta. :(. Nici nu știu pe ce să dau vina. Poate e doar vina mea, sau poate a vârstei mele, sau poate a hormonilor mei zăpăciți care vor mai multă aventură ..nu știu :(. Îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături în acești 2 ani și 2 luni atât de frumoși, și pentru că în ultimele 2 săptămâni te-ai purtat cum ai făcut-o..și pentru că aseara, deși eu îți spuneam că vreau să o terminăm , tu tot continuai să încerci să mă aduci pe drumul cel bun..pe drumul tău, să-ți fiu alături. Vrei să ne împăcăm ? :) Dacă da, aștept un telefon de la tine...la orice oră ! Te iubesc.