Despre vedetele României și marii patrioți !

Acum câteva zile o elevă din Covasna a purtat o bentiță tricolor și pentru că majoritatea colegilor ei erau maghiari, au început să îi vorbească urât și diriginta ei a pus-o să și-o dea jos, apoi a dus-o în cancelarie. Până aici nimic spectaculos, doar o puștoaică curajoasă, care și-a asortat tricolorul la ținuta de zi, și colegii maghiari răutăcioși pentru că nu purta steagul lor pe cap :)) După acea zi Sabina Elena, eleva, ajunge și ea o vedetă a României, o altă vedetă a României. Nu am nimic personal cu fata aceasta, însă i-am tot urmărit pagina de facebook și am observat că deja are aere de vedetă, se consideră mare patriotă și ridică țara în picioare. Acum poartă tricolorul zilnic la școală și bineînțeles, românașii îl poartă și ei,și se fotografiază, apoi se dau mari patrioți.. că na, ce face omul ,face și maimuța. Am văzut și acea *amenințare* cu moartea făcută de acel maghiar, însă mi s-a părut ceva copilăresc și aiurea, un adult în mințile copiilor. Îmi place că români s-au dovedit foarte uniți și au sărit în sus pentru Sabina, dar mă enervează că nu au făcut-o până acum. De ce acum toți se dau mari patrioți și sar în sus cu tricolorul legat de ei, și când e vorba de salarii, de politiciani corupți, de sărăcia de la noi..toți huiduiesc România și spun *Mi-e rușine că sunt român și că m-am născut aici!* ...atunci nu își mai iubesc țara așa de mult... Eu sunt de părere că românii s-au simțit *jigniți* de maghiari, și acesta a fost cel mai perfect pretext să facă acest mare tărăboi. Între timp domnișoara Sabina e mare vedetă peste tot pe fb și la televizor. Oameni buni, treziți-vă ! Arătați altfel că vă iubiți țara, nu doar purtând tricolorul legat de voi. Încercați să fiți oameni cinstiți, să vă apărați țara și când e la ananghie, să o preamăriți peste hotare și să nu vă fie rușine să spuneți că sunteți români. Aceasta este părerea mea personală pe care consider că am dreptul să o exprim oricând, oriunde. Nu îmi pasă dacă voi fii judecată, înjurată și acuzată că nu-mi iubesc țara.

Azi zâmbim, e oficial !

Am observat că în postarea trecută ,nu v-am urat o primăvară frumoasă, așa cum meritați, de altfel... Deși până acum primăvara nu a dat semne că s-ar instala de tot, e oficial martie, deci clar, oficial e primăvară! Acum așteptăm și zilele toride.. :) Și revenind la mine, pentru că tot e *jurnalul* meu, aș vrea să specific, că după ultima postare, m-am împăcat cu iubitul meu...dar am avut o ceartă mult mai mare, care ne-a ținut despărțiți o zi (ca de obicei), iar de atunci ne înțelegem parcă din ce în ce mai bine. Mi-am dat seama că fără el e aiurea, și nu mă simt în largul meu, iar acum îi apreciez foarte mult prezența. Mă bucură mult când e lângă mine, și îmi dă o stare de bine, de liniște..de sentimente pure și curate, îmi place. Parcă m-aș îndrăgosti iarăși, deși eu deja îl iubesc enorm. Și aș putea scrie despre el ore în șir...deci suntem pe drumul cel bun, și sper să nu se mai strice niciodată :( Sunt fericită, foarte fericită ...și aș fi dispusă să urlu în gura mare ! În rest...cu școala e bine, au început testele, dar e ok, mă descurc eu, iar cu banii..hm, peste tot sunt probleme,nu ?! :)) 

Dar nu mă stresez, banii de fac ușor :) Am început în ultimul timp să mă gândesc tot mai des și mai mult la viitorul meu, și cred că știu cu ce vreau să fac. Vreau să plec de aici...și dacă pot, să-mi iau și prințul cu mine. Să vin acasă să-mi văd doar familia..și să plec iarăși. Asta-mi doresc acum. România nu cred că poate să-mi ofere tot ce-mi doresc eu..nu are cum. Și mi-e ciudă. Mi-ar plăcea să fie bine aici, acasă, în România, să nu fim nevoiți, noi, tinerii să plecăm peste hotare să ne facem viața .. :( Însă..mai este până atunci. Trebuie să-mi termin liceul, apoi voi vedea eu ce am de gând. Până atunci, zâmbiți. Din ce am înțeles, astăzi s-a dat o zi oficială internațională pentru a fi fericit, pentru a zâmbi, super,nu ?! Îmi place...și așa, văd tot mai des oameni stresați, supărați, triști .. :(..Merităm ziua asta, respectați-o !

Vreau să ne împăcăm !

Această postare este dedicată întru totul prințului meu..și atât ! Aseară mi-a venit ingenioasa idee să ne despărțim, pentru că vroiam spațiu, libertate și bla bla...și cu greu, a fost de acord. Astăzi l-am invitat la o felie de tort (pentru că a fost ziua mea în 26) și de-abia astăzi mi-am primit tortul...și ne-am și despărțit în cel mai romantic mod, sărutându-ne și plângând. Nu știam ce-mi doresc. Credeam că vreau pe altcineva, credeam că vreau să fiu mereu distrată..și așa mai departe, DAR NU E AȘA ! În seara asta trebuia să ies la discotecă, însă tata nu mă lasă...( iar astăzi mi-am spus : dacă nu voi merge la discotecă , va fi un semn, cineva nu vrea să mă despart de puiu meu). Și acum, o voi face în stilul meu, așa cum pot. În scris, pentru că așa mă pricep cel mai bine. Mi-ai spus pui că orgoliul nu m-ar lăsa, și că eu nu mă voi întoarce niciodată la tine. Dar vreau să o fac. VREAU SĂ FIM ÎMPREUNĂ, SĂ NE ÎMPĂCĂM . Îmi dau seama acum..că fără tine e urât. E pustiu..și nu mă mai simt împlinită, am un gol în stomac și mintea mi-e dusă departe. Serile trecute am spus că , cred că noi am fost predestinați..ei bine, nu cred că am fost doar predestinați, însă cred că suntem și suflete pereche, ce nu pot sta unul fără celălalt și oricât de rău ne-am certa mereu viața ne aduce împreună unul lângă celălalt. Aș vrea să mă ierți pentru faptul că te-am supărat atât de tare zilele astea.. :(, îmi pare tare rău. Eu m-am întors, am făcut-o.. mi-am călcat orgoliul, pentru că nu-mi pasă de el. Îmi pasă de mine, de fericirea mea și se pare că eu sunt fericită când ești și tu, și sunt fericită atunci când suntem noi. Dacă mă vei ierta, și o să fie totul cum ai spus tu, la fel, voi aprecia, și voi încerca să mă schimb și eu, să uit lucrurile care m-au rănit, cu care m-ai rănit și dacă nu mă vei ierta...mă voi descurca eu, sunt puternică și nu am să mor. Te iubesc pui mic, și realizez acum, cât de fericită eram alături de tine, și de ce azi când mă țineai în brațe plângeam... și nu te puteam privi ..pentru că nu pot să mă uit la tine și să știu că trebuie să-mi fi străin, să nu te pot ating... A fost o lecție importantă, și chiar vreau să ne împăcăm. Dacă eu am pus punct, tot eu trebuie să-l șterg și să pun virgulă, ca să ne scriem mai departe povestea noastră frumoasă. Nu pot să cred că am putea lăsa niște chestii penale să se pună între noi..și nu am lăsat miile de kilometri dintre noi. Ne-am iubit atât de mult și am fost atât de uiniți când ne despărțea distanța ...iar acum, când putem fi zilnic împreună..să renunțăm :| . Încep să realizez și eu ...câte una alta. :(. Nici nu știu pe ce să dau vina. Poate e doar vina mea, sau poate a vârstei mele, sau poate a hormonilor mei zăpăciți care vor mai multă aventură ..nu știu :(. Îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături în acești 2 ani și 2 luni atât de frumoși, și pentru că în ultimele 2 săptămâni te-ai purtat cum ai făcut-o..și pentru că aseara, deși eu îți spuneam că vreau să o terminăm , tu tot continuai să încerci să mă aduci pe drumul cel bun..pe drumul tău, să-ți fiu alături. Vrei să ne împăcăm ? :) Dacă da, aștept un telefon de la tine...la orice oră ! Te iubesc.

Experienţe !

La mulţi ani de Dargobete dragii mei ! :* Am fost destul de furioasă pe ziua de 14 februarie, când toţi sărbătoreau ceva..ce nu ne aparţine, însă astăzi mă simt îndreptăţită să spun *la mulţi ani*. Am avut un program nebun de tot ultimele săptămâni, şi timpul nu mi-a permis să stau foarte mult să-mi narez gândurile. În ultimul timp am avut parte numai de surprize frumoase, şi parcă încep a mă bucura mai mult de viaţă. Nu am primit cadou pe 14 februarie, cum au primit majoritatea prietenelor mele, însă am primit pe 15, un parfum minunat şi o inimioară foarte draguţă ! Am apreciat foarte mult .. Şi eu i-am făcut lui ceva special, i-am creat o inimioară dintr-un tricou de-al meu, pe care am scris *TE IUBESC PUI* . A fost încântat şi surprins, deci mă simt mulţumită ! Apropo de el, e acasă în continuare, şi mă bucur de el aproape zilnic. Ne mai certăm noi ,însă mă bucur că e lângă mine oricând am nevoie. M-am decis în urmă cu vreo 2 săptămâni să particip şi eu la balul îndrăgostiţilor , şi alaltăieri, pe 22, am participat. Am câştigat menţiunea 3, premiul de popularitate şi miss Avon, destul de multe :D Eram printre favoriţi, am avut doar 10, până la ultima probă când am primit 4 de 9, din cauza dansului meu country făcut în ultima zi, pentru că cică *era prea scurt* . În fine, a câştigat fiica unei învăţătoare, clar..pile ! Dar nu asta contează, ci faptul că m'am distrat minunat. Este a 2-a săptămână când merg la discotecă, un lucru bun ,spun eu. În sfârşit simt că trăiesc... şi eu. În rest totul e ok, aştept să merg astăzi la şcoală, şi să-mi continui toate lucrurile bune ce mi se întâmplă !

Satisfacție :)

Nu am mai scris demult, și acum ,am timp, așa că am hotărât să scriu puțin despre magnificele lucruri care mi s-au întâmplat in ultima lună. Nu am avut cele mai bune sărbători din lume acest an, însă m-am resemnat în legătură cu ele , și nu voi spune nimic. Au trecut ! Am fost la un pas săptămânile trecute să mă despart de prietenul meu, nu ne-am văzut câteva zile...dar ne-am împăcat. Se putea?! ..poate așa e cel mai bine, sau poate nu.. Nici nu știu. În fine. Școala e ok, nu mă plâng. Eu nu sunt ok însă. Sunt foarte, foarte răcită, și mă doare capul, gâtul și mă ustură nasul de la atâta suflat de mucozități dar e în regulă, îmi revin eu. Acum cea mai bună veste a acestui an : iubitul meu e acasă , și nu mai pleacă (cel puțin câteva luni) ! Sunt atât de fericită încât nu am cuvinte să îmi exprime bucuria.De acum îl pot avea alături în orice moment, la bine și rău va putea să-mi fie alături ! Nu a mai plecat și și-a căutat de muncă în zonă, și și-a găsit, așa că acum lucreză în țară. Lucrează doar de marți ,însă e ok. Nu mai stăm serile până târziu, iar ieri și astăzi ne-am vărut doar 10 minute în fiecare zi, însă nu sunt supărată. Acum știu că avem tot timpul din lume, și că îl pot avea oricând altcândva în afara programului de muncă. Nu mă deranjează deci că nu ne mai vedem așa mult, sunt mulțumită că o să-l văd zilnic, chiar dacă doar pentru câteva minute. Se pare că Dumnezeu m-a ascultat și mi-a îndeplinit una dintre cele mai mari dorințe. Mai am atâtea încă, dar trebuie să am răbdare, să nu mă dau bătută și să lupt, și totul va fi ok. Vă doresc numai fericire ! Noapte bună cititorii mei, noapte bună România, noapte bună Europa, noapte bună toată lumea ! :***

'Monotonie'

M.O.N.O.T.O.N.I.E ! Despre asta vreau să scriu acum... Este târziu, este ora 03:21, oamenii dorm..dar eu nu pot, nu am somn ! Muzica mi se prelinge prin tot corpul, căştile ce le am puse pe urechi mă protejează de tot ce este în jur, sunt doar eu, eu şi micuţul meu laptop. Este 2013, un an nou, şi cel mai monoton...am impresia că nu mai trăiesc, că sunt aici doar pentru a mânca şi a dormi. Îmi urăsc programul, aştept şcoala care începe peste 2 zile, vacanţa aceasta a fost parcă fără sfârşit, şi eu m-am prefăcut că îmi place, că petrec fiecare zi cu plăcere... Dar nu e aşa, absolut deloc ! Sunt tristă, furioasă şi supărată.. M-am săturat să-mi petrec tot timpul în casă ! Iar cine mă aşteptam să înţeleagă ce simt ..nu a înţeles, ba mai mult m-a trimis să-mi caut un băiat cu bani să mă poată duce unde îmi doresc ...nebunesc,nu? Nu vreau bani şi excursii ! Pur şi simplu vreau un impuls, vreau să mă împingă cineva de la spate ..să mă scoată chiar şi până afară...tânjesc să îmi lovesc fundul de pârtie, mi-e dor de o bătaie cu bulgări şi de făcut îngeraşi în zăpadă..dar ei nu înţeleg, cred că vreau lucruri sofisticate. Nu mă întreabă nimeni ce îmi doresc, aşa că eu nu le spun. Pierd eu, ştiu, dar asta este, mă resemnez. Va începe şcoala şi atunci voi mai ieşi, voi mai exterioriza..(aşa am spus şi anul trecut, şi nu am făcut-o). Nu ştiu ce e cu mine, nu mă mai recunosc. Mă simt bătrână, mă simt lipsită de vlagă, şi mi-e frică să nu mă obişnuiesc prea mult cu statul în casă. Vreau să dau vina pe ceva sau pe cineva...însă poate e doar vina mea. Nu-mi mai ştiu idealurile, nu îmi mai amintesc visele şi dorinţele mele se pierd pe zi ce trece. Când puştoaicele de vârsta mea se distrează, dansează şi flirtează eu dorm. Nu tânjesc după flirturi,chiar deloc. Îmi iubesc prietenul ! Însă..simt că la anii mei ar trebui să mă distrez mai mult, sunt la început de drum şi vreau, chiar dacă am o relaţie, să fiu prezentă la cât mai multe experienţe specifice vârstei mele : petreceri, ieşiri cu colegii, distracţii, excursii, cluburi, etc. Dar nu sunt !!! Şi asta mă supără, mă macină şi înăuntrul meu sunt furioasă, şi chiar sper să nu găsesc vre-un vinovat pentru starea mea, pentru că atunci o să-mi revărs asupra lui toată frustrarea !