Minciuni,minciuni,minciuni..

Cât trăim învățăm,greșim,facem fapte bune și fapte rele.Ei bine,eu am doar 3 lucruri ce pe această lume le detest ! :să fiu înșelată,mințită și ”făcută pe la spate” sau aș putea zice in loc de făcută pe la spate(că sună cam pervers) batjocorită ! Și toate astea mă dor ! Mă dor mult :| ...Și parcă dintre toate,minciuna mă face să fiu supărată tare,tare,tare,tare...Odată ce am fost mințită cum aș putea crede că am fost mințită doar cu un lucru ? Odată ce cineva începe să te mintă,cum să crezi că a fost prima și ultimaa? Și incep gândurile embeeer...și imi storc capu în speranța că văd un motiv bun pentru care am fost mințită ,și ciudat,nu găsesc :| Am fost mințită ...și cam atat. Altă parte bună a minciuni nu găsesc...nu cunosc,nu imi pot da seama ce ar putea fi frumos și ok într-o minciună. Poate că m-a făcut să mă simt bine atunci...dar acum ? acum că știu adevărul mă simt trădată,mă simt supărată,furioasă...și așa mai departe. Nu e vorba de încredere,nu ar mai putea fi..din moment ce am fost mințită. Atata timp cât cineva,în care ai incredre te minte...nu prea mai găsesc încrederea ..nu cred că mai există....Știam o vorbă,dar nu credeam în ea..până acum : încrederea se câștigă greu,poate dura ani..și o poți pierde în cateva minute !....

Iubire=orgoliu,dragoste,gelozie !

Vara asta am învățat ceva nou. Niște chestii care probabil mi-au schimbat,si imi vor schimba viața pe viitor. Aș vrea să fie niște sfaturi prietenești pentru cine le citește,să invețe ceva din ele,fără să spună cum spuneam eu mereu ” vreau să invăț din greșelile mele ” . Nu e normal asta,e bine să inveți din ce greșesc ceilalți..și eu,știam asta acum 1,2 ani.. însă se pare că intrarea în adolescență mi-a cam răsucit mintea,și m-a schimbat destul de mult. Nu e ok să pui orgoliul în față la tot ceea ce iubești,pentru că riști să pierzi tot,și să rămâi cu el,iar orgoliul niciodată nu iți va spune ”te iubesc”,niciodată nu iți va fi alături la greu,și nu te va săruta pe frunte. Să nu iți fie teamă să iți recunoști greșelile,pentru că asta nu te va face un/o ”supusă” ci te face să fii așa cum trebuie să fii de fapt,așa cum ești,o persoană responsabilă,o persoană care poate răspunde pentru greșelile ei. Lăsați nervii la o parte,nu sunt buni ! Nervii și supărarea destramă familii,distrug vieții,distrug iubirea și tot ce e în jur. Gândiți pozitiv,bucurați-vă de fiecare moment petrecut cu cei dragi,trăiți fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Avem o singură viață,și nu e drept,nu e corect să ne-o distrugem cu nervii,orgoliu,dracii și așa mai departe . Iar cei dragi,nu sunt obligați să ne suporte fiecare ieșire,toate ipocriziile,toate cuvintele grele doar pentru că ne iubesc ! Totul are o limită,la un momendat oricine se satură oricât de mult te iubește să iți suporte vorbele urâte,ieșirile,turmentările și nervii. Și nu pentru că nu ne iubesc,sau pentru că nu mai simt pentru noi ce au simțit,ci pur și simplu pentru că se satură ca cei pentru care și-ar da sufletul să le vorbească urât,și să se poarte cu ei într-un ultim hal. Vreau să renunț la nervii,la orgoliu și la tot ce imi poate distruge cea mai frumoasă poveste de iubire din lume,vreau să fac să fie bine pentru noi,și niciodată să nu ajungem ”el ” si ”eu ”,să fim separați ! Vreau să fim etern un duo ! Te iubesc ! :*

Distanță ...

Așa stau eu zilnic în fata laptopului..când iubitul meu..e dus...e dus departe,departe de tot :( Pe noi(eu și el) ne despart 2000 de km..2000 de km grei,dureroși,care îmi înțeapă zilnic inima.
DA ! Sunt una din zecile de mii de persoane care are o relație la distanță...și încă ce relație :) ! Ne-am cunoscut în vara anului 2010,și deși prima impresie ce mi-a făcut-o a fost una bună,au urmat altele

care au fost groaznice,și până să-mi re-formez o părere bună despre el a ajuns iarna.Iar noi am ajuns să fim împreună din iarna anului 2010,din prima seară de Crăciun(dar cum era trecut de 12,noi ne sărbătorim pe 26 aniversarea). Eu aveam 13 ani,el 24 pe atunci,o diferență de 11 ani . O diferență de ani care nu se simte,și nu ne afectează decât atunci când ne gândim că dacă aș fi fost mai mare,m-aș putea duce cu el,dincolo...Însă,va venii și ziua aia :)
Pot să zic mândră că am o poveste de dragoste de basm,cu multe”obstacole”,care pe mine și pe el nu ne afectează,și anume : vârsta,distanța,și anumite persoane ..sunt chestii care nu mai contează,deoarece ne iubim,suntem fericiți împreună,avem încredere unu în celălalt,și ne ajutăm reciproc.
Ca orice cuplu,am avut,și mai avem zile nasoale,însă,datorită răbdării lui de fier,trecem peste ele. Eu sunt o fire geloasă,și,și el e,deși nu prea vrea să recunoască :P...însă eu sunt de părere,că gelozia nu e lipsă de neîncredere,ci frica de a nu pierde persoana de lângă tine !
Distanța e dificilă,eu o urăsc,o urăsc cel mai mult pe lumea asta ! Mi-a luat cel mai drag băiat din lume,și mi-l dă de 2 ori pe an,vara și iarna,câte-o lună,două. O urăsc,pentru că,din cauza ei,am pierdut zile importante din viața mea,și a lui,ce mi-aș fi dorit enorm să le petrecem împreună..și le-am petrecut singuri ... : zile de naștere,aniversări,sărbători,etc...ca să nu mai spun de momentele alea nasoale,când mi-aș dorii să mă îmbrățișeze,să mă țină la pieptu lui,să mă sărute pe frunte...
Și spre încheiere,aș vrea să le spun tuturor celor care știu ce înseamnă o relație la distanță,dar în special celor care se află într-una,BRAVO! Sunteți cei mai puternici ! Să vă dea Dumnezeu putere să mergeți mai departe,să fiți fericiți alături de persoanele pe care le așteptați atâta timp,pentru a vă fi alături !

Ultima zi de vară...

Titlul ales de mine,ascunde defapt multe..ascunde întreaga vară ! Iar acum,într-o oarecare ordine cronologică,îmi amintesc fiecare zâmbet oferit și primit,fiecare lacrimă vărsată,fie de fericire,fie de tristețe,fiecare petrecere,fiecare porție de râs,fiecare îmbrățișare,fiecare sărut,fiecare zi și noapte petrecută de cei dragi mie...Deși vara aceasta pentru mine nu a început promițător,pe data de 7 iulie am avut o surpriză tare frumoasă,și anume aceea de a-mi vedea ”suflețselul” acasă,în sfârșit acasă după 5 luni grele de despărțire(din cauza distanței).Atunci a început vara pentru mine ! Și am trăit fiecare clipă la maximă intensitate ! Încep să urăsc timpul..pentru că tace și trece,și mai este o săptămână,și tot pe data de 7,imi i-a înapoi băiatul pentru încă alte 3 luni ! :( Dar să revenim la vară...magica vară ! Deși nu am fost plecată în nicio stațiune sau la mare,și nici prin alte locuri...am avut o vară așa cum nu mi-aș fi putut imagina vreodată ! Am stat acasă mai toată vara,însă am savurat fiecare clipă din plin împreună cu suflețelul meu:) Mi-am dat seama,în sfârșit,că nu contează unde ești,ci cu cine ! Acum,de astăzi,1 septembrie 2012,e gata,e dusă de tot vara ! Poate vor mai fi zile toride,poate unii mai pleacă la mare,însă..nu mai e vara,nu mai e sentimentul acela de libertate. Pentru că DA,asta înseamnă vara : LIBERTATE ! Libertate pentru distracții nocturne,libertate pentru ieșiri,libertate pentru dragoste,libertate pentru copii,adolescenți și chiar și pentru adulți. Așa văd eu anotimpul acesta,un anotimp liber,un anotimp în care se pot întâmpla multe,un anotimp în care creierul nostru este relaxat,este fără stres :). Mie mi-a plăcut la nebunie vara aceasta,a fost E.X.T.R.A.O.R.D.I.N.A.R.Ă !